12	De ce \i-a pus genunchii s[-mi fie a\ternut,
		\i pieptul ei cel dulce de ce i l-am mai supt?...
	13	Acum, dormindu-mi somnul, m’a\ înveli’n t[cere;
		z[când, m’a\ odihni
	14	cu regii laolalt[ \i cu mai-marii lumii
		seme@i întru armùri,
	15	sau cu boierii-al[turi îmbel\uga@i de aur,
		cei ale c[ror case sunt doldora de-argint;a
	16	a\ fi ca stârpitura de pântec lep[dat[,
		ca pruncii prea devreme lumina s’o mai vad[.
	17	Acolob p[c[to\ii’n iu@imea lor au ars;
		acolo-\i au odihn[ cei osteni@i în trup;
	18	acolo nici vie@a\ii
		nu mai aud porunc[ \i glas de temnicer.
	19	Acolo mic \i mare, de-a valma, sunt totuna;
		acolo robu’n fine de domn nu se mai teme...
	20	De ce s’a dat lumin[ amarului luminii
		\i via@[ celor care’n durere vie@uiesc
	21	\i celor ce-\i vor moartea \i nu dau peste ea,
		în van scurmând s’o afle ca pe-o comoar[-ascuns[
	22	\i-s plini de bucurie de-o nimeresc cândva?
	23	Odihn[-i este omului murirea, c[ci într’însa
		l-înfa\[ Dumnezeu!
	24	În fa@a pâinii mele m[ podidesc suspine
		\i spaime curg[toare sunt lacrimile mele;
	25	temutu-m’am de spaim[, \i iat-o, st[ deasupr[-mi;
		de ceea ce mi-e fric[, aceea-mi st[’nainte.
	26	Nici pace pentru mine, nici tihn[, nici odihn[,
		ci groaza m’a cuprins!”